Am reusit sa racesc din nou, asa ca iata-ma, va scriu dintr-un munte de servetele, paracetamol, picaturi de nas (impropriu spus, nu sunt facute din nasuri) si ceaiuri - oricum nelipsite. Ma enerveaza ca nimeni nu-si da seama ca n-am chef de vorba, de glumitele si de hlizelile lor. Si cum sunt atat de interesati de starea mea, ma intreaba mereu ce fac. Si cum abia astept sa le raspund cu ce ma ocup, chiar daca toti vad ca stau pleostita cu capul pe banca, le raspund adesea cu: mbine, mor, joc golf, probez niste blugi. Ei tot nu sunt multumiti, vor mai mult. Atunci le spun ca dau la peste si am ocazia ca, la primul sunet pe care ei il rostesc, sa le spun "taci, imi sperii pestii!" si sa imi trantesc din nou capul greu pe banca. Sper sa-mi treaca repede.
La fel de repede vreau sa scap de fiecare fiinta vie din scoala in care sunt nevoita sa-mi petrec sase-sapte ore, zilnic. Da, am ajuns la concluzia ca nu o sa vars niciun rahat de lacrima pentru ei. Nu o sa plang cum face toata lumea, vai vai, ce dor o sa-mi fie de voi, hai sa ne imbratisam si sa ne amintim cum ne injuram din priviri pe holuri.
Vor banchet la Riviera, cu toate cele cinci clase de-a opta. O sa ne inghesuim 976879469 de oameni intr-un restaurant cu decor pompos si o bem apa minerala. Ce distractie! De fapt, o sa se distreze, sunt eu mai ciufuta, mbine.
No comments:
Post a Comment