Stiti voi bancul cu visine, perversilor! Hai-hai, sigur il stiti!
Vai, simt nevoia sa imi impartasesc sentimentele profunde voua, dragii mei. Stiu ca cititi aceste randuri cu ardoare, abia asteptand sa va incant cu noi vorbe dragute si ahh, emotionante pana la infinit. Va voi umple sufletele cu bucuria unor ganduri pasnice si unor simtiri pline de lumina!
Nu va impacientati, nu va intrebati de unde mi-a venit caldura asta in suflet. Vreau doar sa va spun ca am realizat ceva. Sunt o egoista! *publicul scoate un aaa dezamagit*
Cum am ajuns la concluzia asta? *publicul se agita si susoteste* Ei bine, mai intai va prezint situatia. Mi-au sangerat degetele (la propriu, uneori) pe griff. Mi-am zapacit mana pana am reusit sa iau nenorocitele alea de acorduri cu barre. Mi-am convins parintii ca merita, ca nu isi dau banii degeaba, ca sunt hotarata sa invat sa cant. La un moment dat stiam game in cinspe pozitii si nicio teorema la mate, ceea ce nu era prea bine. Au trecut aproximativ doi ani si se vede evolutia, sa zic asa.
Atunci cand vine o flusturica (nu dau nume) d-asta la tine si iti canta Iron Man (doar partea cu taaam-taaam-tamtamtam!) si ii zici ca nu se canta asa, ea iti spune nonsalant "Ba da, draga, asa se canta, am vazut eu pe net si ce, nu auzi ca suna ca originalul?!", iti cam vine sa-i infigi un baltag in cap (o sa vina Vitoria Lipan si o sa faca pe Sherlock Holmes, don't you worry!) .
Poate este o chestie de orgoliu sau ceva egoism la mijloc, dar ma enerveaza oamenii care fac pe desteptii (intamplator cu cine nu trebuie). Ete na!
No comments:
Post a Comment