Tried to run, tried to hide,
Break on through to the other side...
Incerc sa scap de chestia asta. Sunt asa de cand ma stiu, orice rahat in ploaie ma intoarce pe dos, facandu-ma sa imi doresc sa fug, sa plec undeva si sa ma lase toti in pace. Sa nu mai vina la mine cu problemele lor, sa nu imi povesteasca nimic, sa nu ma priveasca-n ochi, sa nu-mi ceara niciun sfat. Sa dispara. Nu vor sa plece...
Inside wall of peace, dirty and diseased... Sickmaaaaan!
Cinci examene intr-o luna, concerte, haos, raceala, cai verzi pe tavan. O s-o iau razna. Postare fara rost, vroiam de fapt sa va spun ca am chef de Doors.
2 comments:
Oups, e nasol! Cunosc boala asta. Să vezi câţi or să te urască atunci când n-o să-i mai asculţi. Oamenii sunt bolnavi, Irina; puţini au puterea să se suporte singuri şi atunci caută victime pe care să îşi descarce frustrările. Curaj! :) Pentru Doors, te felicit. People are strange...
Deja au inceput sa ma urasca. Nu-i nimic, trece si perioada asta.
Ma enerveaza ideea de "adolescenti sensibili cu acnee". Sunt asa dintotdeauna, nu neaparat pentru ca am cinspe ani. Macar n-am acnee, tot e ceva.
Post a Comment