Era fericita, m-a chemat sa dam o tura de parc si sa mai vorbim. Ma uitam la ea si imi era mila, nu puteam sa-i spun ca n-am niciun chef, ca as prefera sa stau intinsa pe canapea si sa citesc ceva, sa ascult muzica, sa ma uit la filme. Daca i-as fi spus asta, s-ar fi suparat.
Uneori as prefera sa o spun direct: "n-am chef de tine si de povestile tale azi, lasa-ma in pace, poate vorbim maine". Nu pentru ca sunt rea sau nepoliticoasa, caci tot la ei ma gandesc. Tot la ea, la el, la oricine. Nu este mai bine sa le spui direct nu? De ce sa le strici ziua cu sictirul tau? De ce sa iesi in parc si sa arunci cu ghemotoace de nervi sau ce pasarici ai tu pe creier in ziua respectiva in toata lumea? De ce sa le nimeresti visele si iluziile cu ghemotoacele tale?
I-am spus sa nu se supere, dar... Ia uite, deja s-a incruntat si asteapta sa-mi arunce vreo replica nasoala. N-am deloc chef de ea si cu atat mai putin de critica ei. I-am spus sa nu se supere, dar nu vreau sa ma plimb prin niciun parc. Evident, s-a suparat si a spus ca nu mai vorbeste cu mine. O sa-i treaca pana maine si atunci probabil ca voi avea si eu chef de ea. Poate n-o sa aiba ea de mine si o sa mi-o spuna, gandindu-se ca "Ha! I-am facut-o!".
People are strange, when you're a stranger...
1 comment:
Aia cu Bush e tare. =))
Asteptam ruperea pe 13. \:d/
Post a Comment