M-am facut comoda pe canapea, m-am invelit si m-am apucat sa scriu chestia asta. Mi-e cam foame, ce-i drept, n-am mancat mai deloc azi, dar supravietuiesc pana termin de scris.
"Concluzii trase-ntr-un acord de un cuvant banal si-un univers rastalmacit in trei minute doar. Izbit in forme noi, sa-ncapa o mare intr-un pahar si nerostitele sa taca pentru un nou sumar..."
Am avut un an destul de bun. Varsta de 14 ani inca din ianuarie 2009. Poate va inchipuiti ca m-am luptat cu acneea si cu cosurile tot anul! :)) Regret sa va dezamagesc, dar nu am avut decat vreo 4-5 cosuri in toata viata mea. Trecand peste interesantul subiect "tenul meu perfect", ajungem la evenimentele nasoale. Cineva trebuie sa vorbeasca si despre ele, nu? A murit bunica, bunicul a fost lovit de masina si mama a trecut printr-o operatie grea, cu complicatii, emotii... In rest, toate bune si frumoase.
A fost anul in care m-am distrat cel mai bine si mi-am facut cei mai multi prieteni. Am mers la Punk Rock Undefest 4, probabil cea mai memorabila zi din an... cred? Yume a avut grija de noi, Jerry a lovit-o pe Lara cu bocancul in cap, Ioana si-a spart nasul, Mara nu avea nimic, eu m-am lovit cu spatele de perete si m-am indoit trei zile. De notat si momentul in care Otto a strigat "Da' vrei!" (titlul unei piese), iar unul din membrii trupei i-a raspuns calm: "Da, vreau!".
Zilele in care ma plimbam cu Robi prin parc si radeam pana ne aduceam din nou aminte ca suntem pline de nervi si ca n-aveam chef, zilele in care stateam pe iarba pana tarziu cu glugile pe cap, ferindu-ne de lilieci. Zilele cand alea doua femei isi faceau treaba in boscheti si si-au dat seama ca noi eram la cativa metri si radeam in hohote. Cea mai penibila scuza: "am intarziat pentru ca era coada la lift!". Panx Romana si intruniri unde toata lumea canta. Cocalarii aia si Otto care si-a luat cativa pumni pentru ca avea creasta. Mai sunt si zilele in care am fost la film cu colegii, de exemplu la Zombieland. Cine a citit si inainte, stie. Am mai scris pe parcurs ce s-a mai intamplat.
Ei bine, cam atat... ah, voi credeti in superstitiile si traditiile astea de revelion?
Acestea sunt principiile mele. Dacă nu îţi plac, am şi altele.
Wednesday, December 30, 2009
Tuesday, December 8, 2009
Nut up or shut up!
Surprinzator, am un aer fresh, o zi buna si floricele pe campii, tralala. Azi am fost cu niste colegi la film. Am intrat in sala doi, era pustiu. Ne-am asezat pe antepenultimul rand, fix in mijloc. Edi si Gherghescu s-au dus sa-si cumpere suc, am ramas in bezna cu Rox si Raluca. A inceput si filmul, un tip care fugea de niste zombie fiorosi carora le iesea ceva negru-maroniu din gura, close-up pe unul dintre zombie care tocmai isi lua masa de pranz (intestinele unui alt tip palid).
Reactiile au fost diferite: Rox mai avea putin si isi punea punga de floricele in cap, Edi a tipat ("Eu v-am spus sa vedem Hohoho cu Stefan Banica, dar voooi..."), Gherghescu radea ("Ce tare, i se vede inima!"), iar eu si Raluca mancam relaxate floricele. Mai departe, tipul fuge, se intalneste cu un cowboy d-asta agresiv si dur, se-aude Metallica pe fundal. In fine, pertotal a fost un film bunicel...
Little Rock: Who's Bill Murray?!
Tallahassee: I've never hit a kid before... It's like asking who Gandhi is!
Little Rock: ...who's Gandhi?
Reactiile au fost diferite: Rox mai avea putin si isi punea punga de floricele in cap, Edi a tipat ("Eu v-am spus sa vedem Hohoho cu Stefan Banica, dar voooi..."), Gherghescu radea ("Ce tare, i se vede inima!"), iar eu si Raluca mancam relaxate floricele. Mai departe, tipul fuge, se intalneste cu un cowboy d-asta agresiv si dur, se-aude Metallica pe fundal. In fine, pertotal a fost un film bunicel...
Little Rock: Who's Bill Murray?!
Tallahassee: I've never hit a kid before... It's like asking who Gandhi is!
Little Rock: ...who's Gandhi?
Nu mai spune!
In primul rand, RIP Dimebag si John Lennon (8 decembrie)! Mari oameni...
Dupa cum puteti observa, ultimele mele postari au fost cam aspre, reci, am tot criticat. Scuze, na, am o perioada proasta si raman lemn cand vad felul de a gandi sau actiunile unora si altora. Acum, ca tot am deschis subiectul "mentalitate" sau "mod de gandire", nu inteleg ce motive au tipele astea de doispe ani sa spuna cu atata nesimtire ca vor sa moara si ca viata lor nu are rost. Pai, poate chiar n-are rost, vreau sa spun... uite ce gandire au! Cum poti, ma, sa spui ca vrei sa mori cand ai toate conditiile de viata, ai parinti si prieteni, stai in puf si esti sanatoasa tun? Ok, generalizez, poate unele nu au situatia asta, dar vorbim de cele care o au. Vrei sa mori? Atunci, cand spui asta, gandeste-te la miile de persoane cu probleme mult mai grave decat dilemele tale de adolescenta frustrata si slab informata (de-aia avortezi ca proasta si omori un suflet nevinovat). Si eu sunt adolescenta, nu? Da, cu totii trecem prin perioadele alea. Tu esti mai presus ca noi? Ai dreptul sa mori cand ai tu chef? Gandeste-te ca sunt oameni bolnavi care ar da orice sa mai traiasca sau care mor de frig iarna, pe strazi. Dar, tu ce faci? Te usurezi pe toate conditiile pe care le ai, asta faci! Crezi ca esti interesanta daca "viata ta e un calvar si nu crezi ca mai poti zambi vreodata"? Afla ca esti doar foarte penibila. Si inainte sa spuneti ca si eu am fost sau sunt asa, ei bine, nu. Nu am tupeul sa spun ca vreau sa mor si ca viata mea e mizerabila. Am perioade proaste si ce daca? Trec peste, mama lor! Altii au probleme mai mari decat mine. Off, iar sunt rea... scuze.
Dupa cum puteti observa, ultimele mele postari au fost cam aspre, reci, am tot criticat. Scuze, na, am o perioada proasta si raman lemn cand vad felul de a gandi sau actiunile unora si altora. Acum, ca tot am deschis subiectul "mentalitate" sau "mod de gandire", nu inteleg ce motive au tipele astea de doispe ani sa spuna cu atata nesimtire ca vor sa moara si ca viata lor nu are rost. Pai, poate chiar n-are rost, vreau sa spun... uite ce gandire au! Cum poti, ma, sa spui ca vrei sa mori cand ai toate conditiile de viata, ai parinti si prieteni, stai in puf si esti sanatoasa tun? Ok, generalizez, poate unele nu au situatia asta, dar vorbim de cele care o au. Vrei sa mori? Atunci, cand spui asta, gandeste-te la miile de persoane cu probleme mult mai grave decat dilemele tale de adolescenta frustrata si slab informata (de-aia avortezi ca proasta si omori un suflet nevinovat). Si eu sunt adolescenta, nu? Da, cu totii trecem prin perioadele alea. Tu esti mai presus ca noi? Ai dreptul sa mori cand ai tu chef? Gandeste-te ca sunt oameni bolnavi care ar da orice sa mai traiasca sau care mor de frig iarna, pe strazi. Dar, tu ce faci? Te usurezi pe toate conditiile pe care le ai, asta faci! Crezi ca esti interesanta daca "viata ta e un calvar si nu crezi ca mai poti zambi vreodata"? Afla ca esti doar foarte penibila. Si inainte sa spuneti ca si eu am fost sau sunt asa, ei bine, nu. Nu am tupeul sa spun ca vreau sa mor si ca viata mea e mizerabila. Am perioade proaste si ce daca? Trec peste, mama lor! Altii au probleme mai mari decat mine. Off, iar sunt rea... scuze.
Tuesday, December 1, 2009
Cirese de stejar pe plaja
~Quote of the day~ "Haideee, esti pinguinul meu preferat!" (Ioana)
Azi vorbim... sau, ma rog, vorbesc... sau, ma rog, scriu despre asa-zisele "massuri". Da, acei oameni care dau "mass" pe messenger. Sunt mai multe categorii de... massisti: cei care chiar cred ca Jay Russell va inchide Yahoo-ul si ca va renunta la super-averea lui, cei care cred ca daca dau un mesaj mai departe nu le va muri familia in ordine alfabetica, cei care cred ca daca citesc un mesaj cu mana pe mouse sunt blestemati, asa ca dau mesajul mai departe sa se dezblestemeze (am inventat cuvantul pe moment). Ei trimit tampeniile alea de blesteme in lant, crezand in ele. Ok, nu va duce capul, va intelegem, dar ne mai bagati si cate un "scuze, l-am primit si eu, nu cred ca e adevarat, dar nu vreau sa ma risc".
Mai sunt si cei ce trimit mesaje la toata lista pentru a il anunta pe X sa dea un buzz cand vine de la baie sau pentru a ne spune tuturor ca este suparat, ca se duce sa manance, sa se culce, sa faca baitza sau mai stiu eu ce. Hei, dar ghiciti ce, dragilor: nu ne intereseaza! Nu ne pasa ce faci tu, nu ne privesc treburile tale cu care ne tii la curent cu atata pasiune. Nu ma intereseaza ca ai de vorbit cu Gheorghe, nu ma intereseaza ca trebuie sa ii spui ceva lui Gigel. Intelegi ce spun? Daca ai o treaba cu cineva, lasa-i respectivului un mesaj sau suna-l, caci exista si telefon, nu numai messenger.
Alta categorie ar fi cei care trimit poezioare si... sondaje de opinie? Acele mesaje care ne intreaba ce parere avem despre cel care le trimite. Hmm, crezi ca sunt dulcica, un ingeras, frumusica sau foarte simpatica? Ma "iooby", ai vrea sa-ti fiu sora sau vrei sa ma inviti la un suculet? Ce mister, ce suspans pana primiti raspunsul, nu-i asa? Aveti crize de personalitate? Nu aveti incredere in voi? Vrei sa stiti parerea unor straini despre voi? Chestia asta o sa va schimbe radical? Off, de ce nu ati zis asa? NU va iertam, scutiti-ne!
Ultima categorie (poate am uitat ceva pe drum, dar nu prea conteaza) este cea a microbistilor infocati care il injura pe acel Fernando Radoi Ronaldinho Orlando Torres Banel Gigel Kenvelo in asa fel incat sa vedem cu totii ce dur este el. El este un mascul feroce, ne anunta plin de mandrie ca echipa favorita a inscris ("gooool baaa") si ca ceilalti si-au luat-o, au furat-o, etcetera.
Cam atat pentru astazi.
Azi vorbim... sau, ma rog, vorbesc... sau, ma rog, scriu despre asa-zisele "massuri". Da, acei oameni care dau "mass" pe messenger. Sunt mai multe categorii de... massisti: cei care chiar cred ca Jay Russell va inchide Yahoo-ul si ca va renunta la super-averea lui, cei care cred ca daca dau un mesaj mai departe nu le va muri familia in ordine alfabetica, cei care cred ca daca citesc un mesaj cu mana pe mouse sunt blestemati, asa ca dau mesajul mai departe sa se dezblestemeze (am inventat cuvantul pe moment). Ei trimit tampeniile alea de blesteme in lant, crezand in ele. Ok, nu va duce capul, va intelegem, dar ne mai bagati si cate un "scuze, l-am primit si eu, nu cred ca e adevarat, dar nu vreau sa ma risc".
Mai sunt si cei ce trimit mesaje la toata lista pentru a il anunta pe X sa dea un buzz cand vine de la baie sau pentru a ne spune tuturor ca este suparat, ca se duce sa manance, sa se culce, sa faca baitza sau mai stiu eu ce. Hei, dar ghiciti ce, dragilor: nu ne intereseaza! Nu ne pasa ce faci tu, nu ne privesc treburile tale cu care ne tii la curent cu atata pasiune. Nu ma intereseaza ca ai de vorbit cu Gheorghe, nu ma intereseaza ca trebuie sa ii spui ceva lui Gigel. Intelegi ce spun? Daca ai o treaba cu cineva, lasa-i respectivului un mesaj sau suna-l, caci exista si telefon, nu numai messenger.
Alta categorie ar fi cei care trimit poezioare si... sondaje de opinie? Acele mesaje care ne intreaba ce parere avem despre cel care le trimite. Hmm, crezi ca sunt dulcica, un ingeras, frumusica sau foarte simpatica? Ma "iooby", ai vrea sa-ti fiu sora sau vrei sa ma inviti la un suculet? Ce mister, ce suspans pana primiti raspunsul, nu-i asa? Aveti crize de personalitate? Nu aveti incredere in voi? Vrei sa stiti parerea unor straini despre voi? Chestia asta o sa va schimbe radical? Off, de ce nu ati zis asa? NU va iertam, scutiti-ne!
Ultima categorie (poate am uitat ceva pe drum, dar nu prea conteaza) este cea a microbistilor infocati care il injura pe acel Fernando Radoi Ronaldinho Orlando Torres Banel Gigel Kenvelo in asa fel incat sa vedem cu totii ce dur este el. El este un mascul feroce, ne anunta plin de mandrie ca echipa favorita a inscris ("gooool baaa") si ca ceilalti si-au luat-o, au furat-o, etcetera.
Cam atat pentru astazi.
Subscribe to:
Posts (Atom)