Metamorfoza?

I've had a perfectly wonderful evening, but this wasn't it. (Groucho Marx)
Whatever it is, I'm against it. (Groucho Marx)

Vreau sa se intample ceva diferit, cat mai repede. Deschid ochii si stiu deja tot ce urmeaza. Ma ridic, fac aceleasi lucruri banale si ies din casa. Bag castile-n urechi, ma duc spre tramvai. Il pierd mereu, astept altul. Vine un 27 sau un 19, ma imping niste doamne nervoase si grabite, cobor la Dristor si ma duc spre statia lui 135. O astept pe Anca si eventual pe Costin, Irina sau Mihai. In 135, alt puhoi de crestini grabiti si irascibili. Ajungem la Traian, apoi la liceu. Pauze, caterinca, nu stiu ce... eventual o tura prin Antic, Pirati sau orice chestie intunecoasa si cu muzica buna de prin centru. Noaptea teme, un film sau ceva de citit, ganduri de rahat si, eventual, niste somn.
Asa imi trec zilele, in mod jalnic. Ma gandesc ca intr-o zi am sa ma impiedic de o frunza si am sa cad in cap. Sau poate ma va calca vreo masina, in intersectia de la Ramnic. Sau poate nu mi se va intampla nimic si voi continua sa traiesc asa... mda.

I am free of all prejudices. I hate every one equally. (da, tot Groucho Marx)

Ma-ntelegi? Nici eu.

Inainte de toate: nu vreau sa ma plang! Probabil tot asta voi face, dar incerc sa ma abtin. Ghici ce, nu pot! Atunci cand ceva merge rau, ai impresia ca TOTUL e aiurea. Daca ii povestesc chestiile astea cuiva, se uita la mine si tace. Nu stie ce sa-mi spuna. Nu ma ajuta cu nimic. Atunci, prefer sa scriu, chiar daca nimanui nu-i pasa de ce aberez eu aici. Ma ajuta, asa cred...
Cand incepe metamorfoza, n-o iei in serios. Zici ca-ti trece, ca este doar o perioada proasta. E trecerea aia de la soc la tristete, apoi la deprimare, disperare, nervozitate, sictir si, in final, nepasare si racire totala. Ajungi sa nu te mai atinga nimic din ce se intampla in jur, parca te desprinzi de toata lumea si nu mai ai legatura cu absolut nimic. Iti dai seama ca habar n-ai ce vrei, de fapt. Revolta. Bine, dar pentru ce? N-ai idee si asta te seaca. Ai nevoie de o schimbare, tanjesti dupa ceva diferit. Sa se auda un zbang si sa se intample CEVA, la dracu' !
Nu ma ingrijoreaza faptul ca nu ma mai inteleg eu cu mine, asta s-a mai intamplat. Ceea ce ma streseaza este ca simt o oarecare repulsie fata de orice fiinta vie din jurul meu. Ma uit la fiecare persoana de langa mine si imi vine s-o lovesc, s-o ranesc, sa... ii fac ceva rau. Mi se pare ca toti au numai defecte. Da, ii gasesc pe toti defecti si mi-e scarba. Sunt pachet de nervi. Nu eram asa! Nu mai sunt buna. Simt cum mi se ia bunatatea inceeeet, treptat... Ma agat de ea si incerc s-o trag inapoi, dar in final cedez si ii dau drumul. S-o ia cine vrea! Eu nu sunt capabila s-o pastrez.

Jeder tut's auf seine Weise.

They say 'jump', you say 'how high?'.

Vorbeam cu Laura despre idei preconcepute, standardele societatii si alte chestii. Nu suport conceptiile astea cretine. Nu inghit oamenii care se tin prosteste dupa turma. Dimineata, as face ca Amon Goeth in Schindler's List. As iesi frumusel pe balcon, la bustul gol, fumandu-mi tigara (chiar daca nu fumez, da bine in descriere), mi-as lua pusca si as incepe sa trag in ei.
Mi se pare atat de gresit! De ce sa fim toti la fel de prosti? De ce sa nu gandim? De ce sa ne luam dupa majoritate? De ce sa facem tot ce ni se spune? De ce sa nu ripostam daca nu ne convine ceva? De ce sa nu fim NOI cei puternici? De ce sa-i lasam pe altii sa ne faca viata asa cum vor ei?
Si ziceam ca:
Laura: si daca ne-ar auzi cineva acum
Laura: ar zice ca suntem adolescente
Laura: si ca nu stim greutatile vietii
Da, suntem copii. E ceva gresit in a gandi, copil fiind? Poate nu stiu eu ''greutatile vietii'', dar in mod sigur stiu cine vreau sa fiu si cum vreau sa traiesc, ca sa-mi fie bine. Nu vreau sa ma pierd in multime, sa trec neobservata, ca un pion pe-o tabla de sah. Vreau sa fiu regina, nu pion. Momentan, unii ar spune ca sunt un nebun. Mai bine nebun, decat pion.
Eu nu vreau sa ma pierd printre ei. Vreau sa traiesc asa cum simt eu, nu voi lasa pe nimeni altcineva sa simta in locul meu.

P.S.: Imi suna asta in cap de ceva vreme.

Jeg

Ah, what's the difference? I'll die in this sick world of mine...
What the hell am I?
Leper from inside, inside wall of peace,
Dirty and diseased.

Mizerabil.

"Come up with niste solutions, then go to Ueilza!"

Am cea mai nasoala stare posibila, nu pot sa ies deloc din ea, orice as face. Luna asta a fost dubioasa, am trecut brusc prin stari extrem de diferite si m-am... dereglat. Da, incep sa cred ca nu mai am scapare. E ca si cum ai intra intr-o mlastina d-aia scarboasa si jegoasa, stiti voi la ce ma refer. Incerci sa iesi, te zbati, te bagi mai rau... te chinui aiurea, fara rezultat.
Simti nevoia sa te exteriorizezi, incepi sa le povestesti problemele tale de rahat altora. Vorbesti pana ti se usuca gatul, plangi, urli, incerci sa explici cat mai bine, pui suflet in tot ce spui. Ma, si celalalt te asculta, dar ce intelege? Ok, poate intelege, dar nu-i pasa. Sau poate nici macar nu incearca sa priceapa de ce te agiti ca un idiot! Toti iti dau aceleasi solutii cretine, o baga p-aia cu "totul o sa fie bine" si jeguri de genul asta. Sunt incapabili sa te ajute, nici macar tu nu te poti ajuta...
Singura scapare ramane muzica. Nu mai suport linistea, ma apasa ca un... nu stiu, nu-mi arde de comparatii poetice acum. Ma streseaza, asta era ideea. Daca nu zice nimeni nimic, creierul o ia la goana si incepe sa dea pe afara, ca intr-o camera plina cu dulapuri, in care sunt mii de foi cu amintiri si chestii asemanatoare. Imagini si momente care, pe cat te fac de fericit, pe atat te fac sa suferi ca un caine. Si parca atunci cand se lasa linistea si stai singur in camera ta, vine cineva si imprastie foile alea prin toata casa. Ma scoate din minti chestia asta.
Am deviat de la subiect, vorbeam de muzica. Asa de bine este sa stai cu castile in urechi in 311, sa ti se prelinga sunetele alea pana in sange, sa te concentrezi asupra lor si sa uiti de tot... Apoi, eventual, vine vreo cunostinta sa te salute, doar pentru ca "asa da bine", nu ca i-ar face placere sa te vada. In fond, poate si ala este la fel de lipsit de chef ca si tine. Se aseaza langa tine, iti scoti o casca. Vorbeste si tot vorbeste, dar tot nu-l auzi, deci esti nevoit sa iti scoti si cealalta casca. S-a dus dracu' tot momentul tau! Acum iar ti se inunda creierii cu amintiri!
Cica timpul le rezolva pe toate... Ramane de vazut.

Statistici, ca doar ne respectam

Nu stiu ce mi-a venit azi dimineata, sa ma uit la statistici. M-am gandit ca n-am mai scris nimic si mi-a murit blogul. N-am sa-l sterg, n-am sa-l abandonez, probabil voi mai scrie din cand in cand, printre lut, bratari, muzica, si carti (chestii in care m-am refugiat in ultimul timp) si, evident, teste, Mid-uri, proiecte si teme.
Acum, trecand la statistici... Ma citesc oameni din Taiwan!! :)) Asa scrie aici. Cat despre cuvintele cheie:
eisidisi - Pai, eisidisi sa fie!
mai sa fie - Chiar asa.
muzica eisidisi - N-am!
banchet - A fost urat la banchet.
bratari ata - Vrei ?
dreaduri - Daaa!
eisidisi bre - Pai breee, ne jucam aici?
mai sa fie blogspot - Eu!
kiss fm - Nu, iesi afara.
leapsa despre muzica - Serveste-te.

Mai sunt doar doua zile si... Sighisoara, here we come!

Frig, nene!

A venit frigul, ploua incontinuu, s-a pleostit tot, inclusiv cheful meu de... orice. Partea buna este ca vin Craciunul, Sf. Gavril si ziua mea de nastere. Da, caldura in suflet de Craciun, vacanta si... cadouri, mna! Sa va spun si ce vreau sa-mi luati? Ok, pai:
- bocanci
- hanoracul ala din Soul Rebel
- cerceii din Soul Rebel
- bani pentru industrialu' cu care ma chinui de ceva timp, impreuna cu Pep
Atat deocamdata, ma mai gandesc.

Peste doua saptamani plec in Sighisoara, mi-e asa de dor...