P-e-ş-t-e

Nu, n-am murit. De trait traiesc, de scris scriu, dar nu aici, din motive mai mult sau mai putin personale. Totusi, hai, prima postare pe anul asta. De sanatate, noroc si altele nu va mai zic, v-au urat altii destule, cat pentru zece ani. Ah, banuiesc ca si pe voi va enerveaza la fel de mult clasicele mesaje luate de pe net de Craciun, nu?

Eh, nici nu prea stiu despre ce as putea scrie. Mi-e teama sa fac o lista cu reguli, ambitii sau dorinte, pentru ca stiu ca as incalca-o cu prima ocazie, deci nu ma mai obosesc. Stiu prea bine ce am de facut. Nu vreau sa ma pierd. Atat. Cu liceul stau bine, chiar foarte bine. Mult mai bine decat ma asteptam. Am trecut printr-o serie de intamplari nasoale, ce-i drept... da' sa nu vorbim despre asta.

Aaaah, ooouuh I'm still aliiiiveee, yeaahhh. (Pearl Jam - Alive)

Si totusi, va doresc un an mai bun... de fapt, faceti-va singuri un an mai bun, ca de voi depinde. :)

Metamorfoza?

I've had a perfectly wonderful evening, but this wasn't it. (Groucho Marx)
Whatever it is, I'm against it. (Groucho Marx)

Vreau sa se intample ceva diferit, cat mai repede. Deschid ochii si stiu deja tot ce urmeaza. Ma ridic, fac aceleasi lucruri banale si ies din casa. Bag castile-n urechi, ma duc spre tramvai. Il pierd mereu, astept altul. Vine un 27 sau un 19, ma imping niste doamne nervoase si grabite, cobor la Dristor si ma duc spre statia lui 135. O astept pe Anca si eventual pe Costin, Irina sau Mihai. In 135, alt puhoi de crestini grabiti si irascibili. Ajungem la Traian, apoi la liceu. Pauze, caterinca, nu stiu ce... eventual o tura prin Antic, Pirati sau orice chestie intunecoasa si cu muzica buna de prin centru. Noaptea teme, un film sau ceva de citit, ganduri de rahat si, eventual, niste somn.
Asa imi trec zilele, in mod jalnic. Ma gandesc ca intr-o zi am sa ma impiedic de o frunza si am sa cad in cap. Sau poate ma va calca vreo masina, in intersectia de la Ramnic. Sau poate nu mi se va intampla nimic si voi continua sa traiesc asa... mda.

I am free of all prejudices. I hate every one equally. (da, tot Groucho Marx)

Ma-ntelegi? Nici eu.

Inainte de toate: nu vreau sa ma plang! Probabil tot asta voi face, dar incerc sa ma abtin. Ghici ce, nu pot! Atunci cand ceva merge rau, ai impresia ca TOTUL e aiurea. Daca ii povestesc chestiile astea cuiva, se uita la mine si tace. Nu stie ce sa-mi spuna. Nu ma ajuta cu nimic. Atunci, prefer sa scriu, chiar daca nimanui nu-i pasa de ce aberez eu aici. Ma ajuta, asa cred...
Cand incepe metamorfoza, n-o iei in serios. Zici ca-ti trece, ca este doar o perioada proasta. E trecerea aia de la soc la tristete, apoi la deprimare, disperare, nervozitate, sictir si, in final, nepasare si racire totala. Ajungi sa nu te mai atinga nimic din ce se intampla in jur, parca te desprinzi de toata lumea si nu mai ai legatura cu absolut nimic. Iti dai seama ca habar n-ai ce vrei, de fapt. Revolta. Bine, dar pentru ce? N-ai idee si asta te seaca. Ai nevoie de o schimbare, tanjesti dupa ceva diferit. Sa se auda un zbang si sa se intample CEVA, la dracu' !
Nu ma ingrijoreaza faptul ca nu ma mai inteleg eu cu mine, asta s-a mai intamplat. Ceea ce ma streseaza este ca simt o oarecare repulsie fata de orice fiinta vie din jurul meu. Ma uit la fiecare persoana de langa mine si imi vine s-o lovesc, s-o ranesc, sa... ii fac ceva rau. Mi se pare ca toti au numai defecte. Da, ii gasesc pe toti defecti si mi-e scarba. Sunt pachet de nervi. Nu eram asa! Nu mai sunt buna. Simt cum mi se ia bunatatea inceeeet, treptat... Ma agat de ea si incerc s-o trag inapoi, dar in final cedez si ii dau drumul. S-o ia cine vrea! Eu nu sunt capabila s-o pastrez.

Jeder tut's auf seine Weise.

They say 'jump', you say 'how high?'.

Vorbeam cu Laura despre idei preconcepute, standardele societatii si alte chestii. Nu suport conceptiile astea cretine. Nu inghit oamenii care se tin prosteste dupa turma. Dimineata, as face ca Amon Goeth in Schindler's List. As iesi frumusel pe balcon, la bustul gol, fumandu-mi tigara (chiar daca nu fumez, da bine in descriere), mi-as lua pusca si as incepe sa trag in ei.
Mi se pare atat de gresit! De ce sa fim toti la fel de prosti? De ce sa nu gandim? De ce sa ne luam dupa majoritate? De ce sa facem tot ce ni se spune? De ce sa nu ripostam daca nu ne convine ceva? De ce sa nu fim NOI cei puternici? De ce sa-i lasam pe altii sa ne faca viata asa cum vor ei?
Si ziceam ca:
Laura: si daca ne-ar auzi cineva acum
Laura: ar zice ca suntem adolescente
Laura: si ca nu stim greutatile vietii
Da, suntem copii. E ceva gresit in a gandi, copil fiind? Poate nu stiu eu ''greutatile vietii'', dar in mod sigur stiu cine vreau sa fiu si cum vreau sa traiesc, ca sa-mi fie bine. Nu vreau sa ma pierd in multime, sa trec neobservata, ca un pion pe-o tabla de sah. Vreau sa fiu regina, nu pion. Momentan, unii ar spune ca sunt un nebun. Mai bine nebun, decat pion.
Eu nu vreau sa ma pierd printre ei. Vreau sa traiesc asa cum simt eu, nu voi lasa pe nimeni altcineva sa simta in locul meu.

P.S.: Imi suna asta in cap de ceva vreme.

Jeg

Ah, what's the difference? I'll die in this sick world of mine...
What the hell am I?
Leper from inside, inside wall of peace,
Dirty and diseased.

Mizerabil.

"Come up with niste solutions, then go to Ueilza!"

Am cea mai nasoala stare posibila, nu pot sa ies deloc din ea, orice as face. Luna asta a fost dubioasa, am trecut brusc prin stari extrem de diferite si m-am... dereglat. Da, incep sa cred ca nu mai am scapare. E ca si cum ai intra intr-o mlastina d-aia scarboasa si jegoasa, stiti voi la ce ma refer. Incerci sa iesi, te zbati, te bagi mai rau... te chinui aiurea, fara rezultat.
Simti nevoia sa te exteriorizezi, incepi sa le povestesti problemele tale de rahat altora. Vorbesti pana ti se usuca gatul, plangi, urli, incerci sa explici cat mai bine, pui suflet in tot ce spui. Ma, si celalalt te asculta, dar ce intelege? Ok, poate intelege, dar nu-i pasa. Sau poate nici macar nu incearca sa priceapa de ce te agiti ca un idiot! Toti iti dau aceleasi solutii cretine, o baga p-aia cu "totul o sa fie bine" si jeguri de genul asta. Sunt incapabili sa te ajute, nici macar tu nu te poti ajuta...
Singura scapare ramane muzica. Nu mai suport linistea, ma apasa ca un... nu stiu, nu-mi arde de comparatii poetice acum. Ma streseaza, asta era ideea. Daca nu zice nimeni nimic, creierul o ia la goana si incepe sa dea pe afara, ca intr-o camera plina cu dulapuri, in care sunt mii de foi cu amintiri si chestii asemanatoare. Imagini si momente care, pe cat te fac de fericit, pe atat te fac sa suferi ca un caine. Si parca atunci cand se lasa linistea si stai singur in camera ta, vine cineva si imprastie foile alea prin toata casa. Ma scoate din minti chestia asta.
Am deviat de la subiect, vorbeam de muzica. Asa de bine este sa stai cu castile in urechi in 311, sa ti se prelinga sunetele alea pana in sange, sa te concentrezi asupra lor si sa uiti de tot... Apoi, eventual, vine vreo cunostinta sa te salute, doar pentru ca "asa da bine", nu ca i-ar face placere sa te vada. In fond, poate si ala este la fel de lipsit de chef ca si tine. Se aseaza langa tine, iti scoti o casca. Vorbeste si tot vorbeste, dar tot nu-l auzi, deci esti nevoit sa iti scoti si cealalta casca. S-a dus dracu' tot momentul tau! Acum iar ti se inunda creierii cu amintiri!
Cica timpul le rezolva pe toate... Ramane de vazut.

Un pic pe langa...

Mai trece un timp, ba trec aproape doi,
De cateva secunde te-ai blocat in ochii tai,
Si te sperii de ce vezi acolo...
Jumatate tu, jumatate nu.

Da, sunt un pic pe langa. Luni e groaznic, se continua la fel, spre joi prind putere, vineri seara deja ma simt ca-n rai, sambata e... ahhh!
Intr-un fel, abia astept sa vina iarna. Craciun, ziua mea, niste vacanta... suna bine. Si totusi, ma simt foarte prost.

Somebody check my brain

Mda, clasicul "A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva...", stiti voi continuarea. N-are rost sa spun cat de mult imi displace perioada asta, se intelege de la sine. Probabil ca ma voi inchide intr-o stare nasoala si voi ramane acolo ceva vreme. Deocamdata sunt bine, sau cel putin asa-mi place sa cred.
Vreau sa-mi cer scuze pentru tinerii nelinistiti care se tot umfla in pene pe aici, cu comentarii fel de fel. I-am rugat dragut sa se care dracului, aaa adica sa-mi paraseasca spatiul virtual in care am dreptul sa ma exprim fix cum vreau eu si, de asemenea, sa scriu... ghici ce. Tot fix ce vreau eu. Asadar, dragilor, daca nu va convine ce zic sau nu va place de mine, nu va mai pierdeti timpul pretios pe-aici, ca nu v-ajuta cu nimic.
Asa, acum am lamurit-o si pe asta. Vreau sa ma intind iar pe nisip si s-aud Messages to Gods pe fundal.

Vara, mare, d-astea.

M-am intors de la mare, am stat vreo sase zile, cred. Trenul a intarziat doua ore, am stat alte sase ore pe drum, alta jumatate de ora pana-n Vama. Ma rog, a fost foarte mistoc. Valurile mi-au spart capul (pe bune, erau imense), soarele m-a ars...
Am fost si la Stufstock, unde am intampinat tot felul de probleme. Ba ca n-am voie cu sticla, ba ca nu intru cu deodorantul -dupa un "si ce vrei sa fac cu el, sa-l arunc si sa put?!", s-a rezolvat si asta-, ba ca nu stiu ce. Am ajuns acolo cand cantau Implant Pentru Refuz, care au fost foarte tari. Dup-aia m-am mai intalnit cu Andreea/Aiurea, cu o tipa din Cosbuc pe care nu imi amintesc daca am salutat-o sau nu, in fine. La E.M.I.L. m-am bagat in fata, ca aveam chef de ei. Mi-a placut costumul de vaca al lui Barbu:

"Gagicaaa, da-mi un leu, te rog io mult ca nu mai pot!"
"Nu va speriati, nu va panicati! Un leu pentru vodka, va rog... Daca nu-mi dai, m-arunc pe jos!"
"Ai zece mii?"

Fara niciun rost

Era fericita, m-a chemat sa dam o tura de parc si sa mai vorbim. Ma uitam la ea si imi era mila, nu puteam sa-i spun ca n-am niciun chef, ca as prefera sa stau intinsa pe canapea si sa citesc ceva, sa ascult muzica, sa ma uit la filme. Daca i-as fi spus asta, s-ar fi suparat.
Uneori as prefera sa o spun direct: "n-am chef de tine si de povestile tale azi, lasa-ma in pace, poate vorbim maine". Nu pentru ca sunt rea sau nepoliticoasa, caci tot la ei ma gandesc. Tot la ea, la el, la oricine. Nu este mai bine sa le spui direct nu? De ce sa le strici ziua cu sictirul tau? De ce sa iesi in parc si sa arunci cu ghemotoace de nervi sau ce pasarici ai tu pe creier in ziua respectiva in toata lumea? De ce sa le nimeresti visele si iluziile cu ghemotoacele tale?
I-am spus sa nu se supere, dar... Ia uite, deja s-a incruntat si asteapta sa-mi arunce vreo replica nasoala. N-am deloc chef de ea si cu atat mai putin de critica ei. I-am spus sa nu se supere, dar nu vreau sa ma plimb prin niciun parc. Evident, s-a suparat si a spus ca nu mai vorbeste cu mine. O sa-i treaca pana maine si atunci probabil ca voi avea si eu chef de ea. Poate n-o sa aiba ea de mine si o sa mi-o spuna, gandindu-se ca "Ha! I-am facut-o!".
People are strange, when you're a stranger...

But looking back, it's still a bit fuzzy.

Mereu ma indispun dupa concerte si mi se face dor...

Oh, inca o chestie. Cine ii stie pe oamenii astia doi sa-mi dea si mie un semn, ca am uitat sa facem schimb de numere/id-uri/astea si ma oftic, ca au fost mistoci. Un Alex pe la vreo 20 de ani, tricou cu Megadeth, par destul de scurt si negru, din Iasi, are trupa (vocal), a stat la gard la Normal Circle si s-a agitat mult pe Slayer. Apoi, tipa in pantaloni scurti, din Cluj, parca Anca, tot cam aceeasi varsta, avea un tricou gri si decoltat si a stat tot p-acolo. Ea s-a agitat la Metallica. Ii stie cineva?

Ba, mai aduceti-i pe Slayer si Megadeth o tura, ca au cantat putin!

Vine vara. Bine-mi pare?

La fiecare inceput de vara am cantat "School's out for summer!", dar acum am realizat ca pot adauga si restul versurilor, "...school's out forever, school's been blown to pieces!". Da, am terminat generala si merg la liceu. Pfoaahh!
Am trecut brusc de la stres maxim la relaxare, lucru care nu mi-a picat prea bine. Ma rog, inca nu sunt singura ca intru in Cosbuc, chiar daca am media peste cea de admitere si bilingvu' sigur il iau. Sunt paranoica...
Ziceam ca vine vara. Dubios este ca nu ma simt la fel ca vara trecuta, parca sunt ceva mai obosita. Ce-i drept, am avut un an greu si chiar sunt mandra de mine, am reusit sa ma mentin la scoala, imi iese 9,94 anul asta, am reusit sa duc pana la capat si olimpiada la engleza, am media de admitere 9,43.
Acum am o stare super, mai sunt 12 zile pana la Aerosmith. Ce sa va mai spun... ah, da. Citeam postarile mai vechi ale unei prietene si mi s-a facut dor de toate chestiile pe care le faceam vara trecuta. Cum ne plimbam prin Titan, Ambrozie, Unirii, Universitate si mai peste tot cu aparatele foto, cum beam Nesssstor zilnic, cum faceam supa la plic (de aici si numele inteligent al blogului) in toata bucataria ei si cum ne certam ziua si seara ne impacam ("Ahh, vii cu mine pana la Ambrozie sa-mi iau fixativ?").
In incheiere, ia uite ce poate pustiu' asta:

Aiurea: adopta-l-as!

Pfiu, ce postare lunga.

"Tine-mi si mie asteaaa!" (banchet)

Ieri am avut banchetul. Mi-am dat seama ca nu este genul meu de... hm, distractie. Seara asta s-ar fi putut numi la fel de bine si "freaca-te de cine apuci", avand in vedere ca s-a pus numai muzica proasta pe care dragele noastre colege si-au dat sufletul... sau ma rog, ce si-au dat ele acolo. M-au enervat unele chestii:
1. Tipele care se vaitau non-stop, dar totusi se dadeau in spectacol. "Ohh, nu mai pot, nu mai suport! M-au ros pantofii, ahh, pfiiuuuh! Ce cald e! Ma mai duc sa dansez un pic!!!"
2. Ipocritii din scoala care se crizau pe bloguri ca banchetul o sa fie un rahat si ca ei nu danseaza pe muzica de club, dar care au facut-o fara nicio problema. Oh, dar acum inca isi pastreaza demnitatea si non-coolismul.
Cu toate astea, eu m-am simtit bine. Oh, m-au vazut toti in pantofi si rochie, sansa unica in viata.

Faze memorabile:
"Uhuuuu, Inna!" *ia paharul de pe masa si il ridica, gata sa arunce cu el*
"Hai sa dam cu sticla asta de asfalt si sa vedem ce se intampla."
"S-a spart. Hai sa plecam."
"Prin ce aventura periculoasa am trecut, pfiiuuu!"
"Tine-mi si mie asteeea!"
"Hai, Eliza!" *miscarea cu pumnii, coatele si pieptul*

Leru-i ler si iarasi examen...

Ehehei, am scapat de examenul la romana!
Am ajuns in curtea scolii pe la 11 fara un sfert si am asteptat inca 45 de minute pana am intrat in sala. Subiectele au venit foarte repede, s-au miscat astia mai ceva ca pasaroiu' ala care face mip-mip si il arunca mereu in groapa pe coiot. A fost destul de simplu, nu stiu, am facut tot si estimez un noua, poate noua si ceva daca am noroc. Vedem....
Acum vine partea mai grea, matematica. Pfaaahaha, sunt cam plop si recunosc. Nu prea am retinut formulele alea din clasele mai mici, ca deh, sunt multe si nasoale. Niciodata nu mi-a placut matematica. Acum cei care convietuiesc in aceeasi clasa/scoala cu mine ma vor contrazice, ca am numai 9 si 10 la mate. Da, stiu, la teste ma descurc, dar sunt paranoica si... acum chiar simt ca nu stiu nimic.
Macar am scapat partial, mai am 2 examene si 2 teze. Oh, si am ascultat aseara de vreo sapte ori melodia asta.

8A

Eram mici si dobitoci, alergam pe holuri ca niste bezmetici si ne izbeam de toti peretii. O sa plecam in curand din 88 si sincer... imi pare rau. Da, stiu ca intr-o postare anterioara am scris cu totul altceva, dar mi-am schimbat parerea. Dupa generatia noastra, totul va ramane sec cu astia de dupa noi, cam trist. Chiar daca unii sunt prosti, manelisti duri sau fetiscane care scuipa seminte pe hol, imi vor lipsi pustii care alearga peste tot si urla, au farmecul lor.
De fapt, stiti ceva? Am cunoscut in ultimul timp niste oameni foarte misto, de la clasa a saptea (Ade, Twix) si a sasea (Andy, Alex, Sabin). Haide ba, voi sunteti viitorul! :)) Ar mai fi si oamenii misto de-a opta, unii prieteni foarte buni, nu-i mai insir.
---
Acum, intrand in clasa de langa cancelarie, pe a carei usa scrie 8A, vei gasi niste oameni foarte diferiti, dar care se distreaza, totusi...
Sabina, omul cu mancarea! Daniel (Baldo), tipul care intr-a cincea era rau, lovea bancile si peretii cand lua note mici, iar mie imi era frica de el. Andreea (Carabulea), tipa singuratica si indragostita de desene animate gen Naruto. Eu (Irin) omul care n-are niciodata pixuri in penar, dar are doua-trei stilouri. Herman, omul care are probleme cu profa de chimie. Lorena, super-prietena mea. Mihnea, glume cu castroane. Alexandra, unde-i tabla (ce rai sunteti, ba!) . Florea, alt personaj dubios. Gherghe, omul cu glume multe si proaste, dar misto. Ana-Maria, lasa-ma in pace si pleaca de la banca mea. Raluci, Rox, Ed. Neacsu, omul la care ma uit in sus. Foarte sus. Andreea (Neagoe). Nuca, febletea tipelor de-a saptea. Cristi, ma frieeend! Marian, tractorul care ne da vesti proaste (ploo!). Paun, preferatul profei de mate. Eliza, nazista. Pitic, sefu' banilor, bo$$, cum vreti voi. Mihai, la fel. Mada. Mircea, omul care a spart usa. Mihaela, prietenii stiu de ce! Betty, casiera. Lori, perioada viermistica.
---
Diriga - isi sprijina mainile pe piept.
Badea - acrobatii cu creta, maaat, Paun, maaai...
Radu Steluta - "Ouperrra epicccca..."
Iancu Maria - "Esti miop?! N-ai ochi?! Gherghescule!"
Iancu celalalt - "Faaa, treci in sala ca iti pun patru!"
Oncescu - "Pleaca, pleaca, iiih..."
Schizo - "Simtiti destinul cum urca si coboara? ASTA E! Carmina Burana!"
Gogoneata - "Hai baaa, ca vine si Ghiiiita!"

Cam asta, mai mult nu stiu si mi-e somn. Nu mai vreau sa plec!

Esti prost ca un polonic!

"Multumim, Irina, esti un mare clasic in viata!" (profa de engleza)

In sfarsit au recunoscut! Mai nou am fani la clasele mici, ca deh, sunt a opta! Stiti voi, ma saluta timid prin curtea scolii, imi fac cu mana, imi arata ca am o scama pe pantaloni sau se ofera sa o ia ei si s-o pastreze intr-o cutiuta magica si speciala... ma rog! Stateam azi intr-o pauza si mi-a venit in minte o tampenie pe care o auzisem dimineata la televizor: "Puyaaaa, Kameliaaaa, ya-ya! ... si George Horaaa!" :))
In alta ordine de idei, am inceput luna examenelor cu dreptul... de fapt, cu stangul, ca-s stangace. Am luat 10 in teza la romana si locul intai la engleza pe municipiu. Ce desteapta sunt, mdaa...
O sa scriu mai rar, ca stau sa-nvat, urmeaza inca doua examene si doua teze, apoi bilingvul, de care nu prea mi-e frica.
Am chef de RATM zilele astea:

Bullet in the head

And motherfuckers lost their minds...
No escape from the mass mind rape,
Play it again jack and then rewind the tape.
[...]
They say 'jump' and ya say 'how high?'
Ya brain-dead, ya got a fuckin' bullet in ya head!
(Rage Against The Machine)

Azi am avut o zi... *se chinuie sa gaseasca un termen simpatic, nu-i iese* de cacat! O sa va povestesc si voua, celor 1-3 cititori fideli, prieteni, fani disperati, oameni plictisiti fara viata sociala care stau aiurea pe net sau ce mai sunteti voi.
Ziua mi-a inceput, teoretic, pe la 1 jumatate noaptea. Imi era cald si ma durea ficatul ("Nu mai bea!", citez din Ionel). Ascultam nu stiu ce melodie dubioasa in casti si incepuse sa ma enerveze, imi intra sunetul ala pana in creier. M-am trezit pe la 10, rupta de oboseala si m-am apucat sa-nvat la latina. Mi s-a rupt mult iubitul penar, mi-a cazut stiloul -da, nu folosesc pixul niciodata- pe jos, a inceput sa curga, am intarziat la scoala, m-a durut capul, am plecat de la civica -nu aveam chef de utopii politice-, dupa care a inceput sa ploua, am plecat acasa, am facut niste teste d-alea la mate, sa nu fiu totusi plop la testare.
De-aici incepe partea misto. Am deschis laptopul, am intrat pe niste messenger, ascultam niste muzica si ma gandeam ca vine sambata si ce dragut va fi la concert (aniversare Emil, 10 ani, zbenguiala simpatica si o seara mistocuta). Imi ziceam ca a trecut si ziua asta aiurea, dar vine weekendul si o sa fie frumos. Apoi, am intrat pe site-ul lor, ca sa vad urmatoarea chestie:

Irin: hai sa-ti zic una
Irin: buna de tot
Irin: da' buna rau
Irin: nu se mai tine concertu'
Robi: ce ma?

Irin: si-a rupt barbu mana
Ade: ce cacat, nu frate, nu, am asteptat atat!!

Da-mi un T...

Am reusit sa racesc din nou, asa ca iata-ma, va scriu dintr-un munte de servetele, paracetamol, picaturi de nas (impropriu spus, nu sunt facute din nasuri) si ceaiuri - oricum nelipsite. Ma enerveaza ca nimeni nu-si da seama ca n-am chef de vorba, de glumitele si de hlizelile lor. Si cum sunt atat de interesati de starea mea, ma intreaba mereu ce fac. Si cum abia astept sa le raspund cu ce ma ocup, chiar daca toti vad ca stau pleostita cu capul pe banca, le raspund adesea cu: mbine, mor, joc golf, probez niste blugi. Ei tot nu sunt multumiti, vor mai mult. Atunci le spun ca dau la peste si am ocazia ca, la primul sunet pe care ei il rostesc, sa le spun "taci, imi sperii pestii!" si sa imi trantesc din nou capul greu pe banca. Sper sa-mi treaca repede.
La fel de repede vreau sa scap de fiecare fiinta vie din scoala in care sunt nevoita sa-mi petrec sase-sapte ore, zilnic. Da, am ajuns la concluzia ca nu o sa vars niciun rahat de lacrima pentru ei. Nu o sa plang cum face toata lumea, vai vai, ce dor o sa-mi fie de voi, hai sa ne imbratisam si sa ne amintim cum ne injuram din priviri pe holuri.
Vor banchet la Riviera, cu toate cele cinci clase de-a opta. O sa ne inghesuim 976879469 de oameni intr-un restaurant cu decor pompos si o bem apa minerala. Ce distractie! De fapt, o sa se distreze, sunt eu mai ciufuta, mbine.

Cirese n-avem, da' visine...

Stiti voi bancul cu visine, perversilor! Hai-hai, sigur il stiti!
Vai, simt nevoia sa imi impartasesc sentimentele profunde voua, dragii mei. Stiu ca cititi aceste randuri cu ardoare, abia asteptand sa va incant cu noi vorbe dragute si ahh, emotionante pana la infinit. Va voi umple sufletele cu bucuria unor ganduri pasnice si unor simtiri pline de lumina!
Nu va impacientati, nu va intrebati de unde mi-a venit caldura asta in suflet. Vreau doar sa va spun ca am realizat ceva. Sunt o egoista! *publicul scoate un aaa dezamagit*
Cum am ajuns la concluzia asta? *publicul se agita si susoteste* Ei bine, mai intai va prezint situatia. Mi-au sangerat degetele (la propriu, uneori) pe griff. Mi-am zapacit mana pana am reusit sa iau nenorocitele alea de acorduri cu barre. Mi-am convins parintii ca merita, ca nu isi dau banii degeaba, ca sunt hotarata sa invat sa cant. La un moment dat stiam game in cinspe pozitii si nicio teorema la mate, ceea ce nu era prea bine. Au trecut aproximativ doi ani si se vede evolutia, sa zic asa.
Atunci cand vine o flusturica (nu dau nume) d-asta la tine si iti canta Iron Man (doar partea cu taaam-taaam-tamtamtam!) si ii zici ca nu se canta asa, ea iti spune nonsalant "Ba da, draga, asa se canta, am vazut eu pe net si ce, nu auzi ca suna ca originalul?!", iti cam vine sa-i infigi un baltag in cap (o sa vina Vitoria Lipan si o sa faca pe Sherlock Holmes, don't you worry!) .
Poate este o chestie de orgoliu sau ceva egoism la mijloc, dar ma enerveaza oamenii care fac pe desteptii (intamplator cu cine nu trebuie). Ete na!

Plop de fag

Prima postare "de primavara", sa-i zicem. Stiti cu totii ce presupune primavara: bucurie, culori, copaci, iarba, soare, vreme calduta, tenesi, inghetata la cornet de langa statuie, bauturi de toate felurile, plimbari, ore de tehnologie (suntem prezenti cu spiritul si sufletul, doamna profesoara, si va iubim mult de tot materia!)... Dar sa nu ne fericim (fericim?!) prea mult, inca nu este chiar primavara. Este inca frigulet, dar las' ca-i soare si e bine!
In alta dezordine de idei (mi s-a spus ca scriu despre nimic; astept propuneri si va ascult, despre ce vreti sa scriu?), acum vreo doua zile am mers sa-mi caut haine si n-am gasit nimic care sa-mi placa. Vroiam o pereche de blugi mai simpli (te poti juca un pic cu foarfeca prin ei cand se tocesc la baza, la genunchi, etc.), de culoare deschisa, nimic mai mult. Am gasit nshpe mii de modele cu strasuri, sclipici, pufulet, pupici desenati... I realize sometimeeees I feel old desiiiigned!*
Sunt eu mai oldscul asa, sau ne dobitocim chiar si cand vine vorba de haine?! :)

*Sublime - Superstar Punani