De ce postez asta?

Ceva din ce-am gasit intr-un Word, scris de curand. N-am mai postat de mult timp pe-aici. Oh well...


Exista zilele alea pe care nu le poti uita, oricat de mult ai incerca. Un inceput de poveste clasic si patetic, bineinteles. Nu-mi place asa. Lasati-ma sa reformulez. Sighisoara este un oras sinistru. Ba nu, este doar un pic ciudat. Ba nu, este ciudat doar pentru ca l-am prins eu intr-o zi ciudata. Ei bine, oricum nu are prea mare importanta cuvantul descriptiv.
Am ajuns in Sighisoara in timpul unei excursii cu liceul. Da, acele excursii tipice: iesirea din Bucuresti, Brasov, profi care nu isi dau seama (sau nu vor) ca sunt inconjurati de sticle de vodka si cutii de bere in tot autocarul, Sibiu, multa galagie, muzica proasta, Sighisoara, serpentine, copii care vomita in pungi si alimente nu tocmai comestibile.
Am intrat in Sighisoara plini de energie, cu acel aer proaspat de turisti exploratori care fotografiaza orice peisaj din zece unghiuri diferite, stergand 80% din poze odata ajunsi acasa, in Bucale. Turisti pe naiba, zic, caci vazusem orasul asta de nu stiu cate ori inainte. Dar asa ne percepe lumea, stii? Ca pe niste “elevi in excursie”, cu cate un rucsac in spate si poate un aparat de fotografiat smecher, DSLR cu curelusa de-aia kinky.
Asa ca noi, grupuletul de cinci tipe excursioniste, am ramas in centrul orasului. Aveam la dispozitie cateva ore, apoi trebuia sa ne intoarcem la autocar. Majoritatea bezmeticilor au dat buzna in pizzerii, restaurante, biserici, magazine cu suveniruri si fastfood-uri.
Diana si-a aprins o tigara si ne-a facut semn spre o cafenea pustie din centru. Nu intrasem niciodata acolo, inca nu stiu de ce. Ne-am invartit prin imprejurimi, am coborat intr-un subsol care nu ducea decat catre un perete inscriptionat cu “Catacombe”, apoi am intrat in cafenea. O tanti imbracata intr-o rochie verde si medievala ne zambea atat de frumos din pragul usii, incat simteam nevoia sa fug si sa ma ascund sub autocar.
Mirosea a pandispan, frisca, fructe, tarte, ciocolata si inca ceva. Dar ceva-ul ala nu era de bine. Ma simteam ca intr-o casuta sinistra din filmele de groaza, unde o doamna in varsta iti scoate creierul pe gat cu un cleste, in timp ce croseteaza un pulover pufos si lila pentru pisica ei.
Aparent, eram singura care abera in halu’ asta. Tipele mele se simteau chiar ok, conversau cu doamna si se indreptau spre o masa din fier forjat. Ne-am asezat si rasfoiam fiecare cate un meniu. Aveau de toate pe-acolo: biscuiti cu alune si cacao, cafea, prajituri de casa, cu creme si toata gama de curcubee.
Va rog, nu va imaginati arome vanilate si raze de soare! Ceva nu mirosea bine. Atat la propriu, cat si la figurat. Chiar daca eram singura defecta, parca ma asteptam sa inghit o bucatica de tort cu cirese, ca apoi sa simt gustul de acid si sa mi se opreasca inima. Ok, e doar in capul meu...
Am inceput sa ma plimb prin camera, uitandu-ma la diversele decoratiuni. Doamna verde si medievala se tot plimba pe langa noi, parca plutind. Era ceva la rochia aia, la dantela, la coafura, la mirosul ei prea dulce.
Ne-a adus comanda: cateva ceaiuri si prajituri. Eu imi luasem o placinta cu fructe de padure, frisca si o cafea. Trebuia sa recunosc, erau foarte bune. Si nici gust de acid n-aveau.
***
Nu stiu cum am ajuns in spatele cetatii. Tin minte ca paranoia mea in ceea ce o privea pe Miss Acid s-a extins, pana a ajuns si la ceilalti. Am plecat imediat. Bineinteles, dupa ce am platit dulciurile dubioase.
Stateam pe o scara, undeva intre peretele cetatii si o rapa plina cu pomi de toate felurile. Erau vreo 4-5 trepte, de fapt. Se vedea tot orasul, pana in suburbii. Parea foarte linistit, dar avea aerul asta misterios, care ma urmarea inca din cafenea. De-asta am spus, la inceput, ca Sighisoara este un oras sinistru. Am ramas la vorbe pe scara aia, pana am decis sa facem turul complet al orasului. Ce atata panica, hai, gata, chill si totu-i misto!
Imi amintesc cum ma fascina fiecare obiect din fiecare magazin de suveniruri. Ce-i mai ciudat... Toate magazinele vindeau acelasi chestii: niste oite si dragonasi cu aripi, atarnate de tavan, care parca zboara, plus alte maruntisuri total neinteresante.
Singurul lucru care mi-a atras atentia, pe langa creaturile aeriene, a fost o vaza. Mda, o simpla vaza, in forma de ying-yang. Sau, in fine, care imi sugera ideea asta. Cineva a intrebat-o pe vanzatoare “Nu va suparati, asta e ying-yang?”. Am ras cateva ore bune, dupa ce a venit raspunsul ei ignorant: “Nu, e vaza da flori”. Cata profunzime, cat spirit de observatie... ce mai, o artista. Cata simplitate! As fi putut spune orice altceva pentru a descrie suportul ala de flori. Orice, dar nu vaza.
Vaza... Si totusi, nu era mai mult de-atat.
***
Am plecat spre centru, dupa ce Adriana cumparase un brat de suveniruri tampite. I-a cazut pe jos o bila de lemn si s-a spart. I-a parut rau, abia o cumparase, s-a scandalizat destul de tare. Atat de tare incat o vanzatoare de pe strada i-a facut cadou un colier colorat. Mi s-a parut dragut din partea ei, dar inca ciudat. Incepuse sa ne interogheze ca pe niste criminale, ca doar aveam accent de Bucuresti si foloseam cuvinte de-astea specifice, cum ar fi “blana”, “caterinca” sau “adevarat”. Ce era in capul nostru? Daca femeia ne tinea de vorba, ca sa nu plecam, sa aiba timp oamenii ei sa vina si sa ne fure lucrurile?! Retard.
Adriana si-a luat colierul si ne-am carat.


...to be continued. Poate.

Key words, frate! [updated]

Primul lucru la care ma uit cand intru pe blog sunt statisticile, mai exact acele key words. Ma distreaza enorm. E amuzant cum oamenii aia chiar ajung aici, cautand chestii precum:

nu i nimic mai tare ca sexul nici lsd si restul - Uuuh, so hardcore! Dar voi chiar aveti probleme cu melodia aia, nu?
LSD blogul - Nu, blogul n-are niciun efect psihedelic.
bratari cu numele teo - Imi pare rau, Teo... n-am!
cum se numeste melodia aia guess who sexu e cel mai tare - Tu cati 13 ani spuneai ca ai?
oh no! not another tea party - Aia din Boston a fost cam naspa, intr-adevar.
tenesi multi - Fara numar!
LSD - Nebunaticilor...
plicuri banchet - Regret, doar supa la plic...
forrest gump - Fain filmul.

cum se face bratari cu 3 4 fire - Se ia un DEX si se inghite.

LATER EDIT!

Am mai descoperit niste key words foarte retardate, dar cel mai socant a fost asta:

" ce inseamna lsd? e ceva de sex? "

Sa mai comentez ceva? Mi-am pierdut speranta!

LSD?

Nu prea mi-a iesit faza cu scrisul mai des pe blog, se pare ca nu am timp. Mmmda, nu credeam vreodata ca o sa ajung sa spun ca NU AM TIMP sa fac ceva. Timpul este un motherfucker.
Altceva, altceva... a, da! Stiti melodia aia de la Guess Who cu sexu', bai frate? Intrebare retorica, banuiesc ca nu imi va raspunde nimeni. Anyway, este o piesa care zice asa:
"Nu exista drog mai tare decat sexul,
Am incercat si LSD, si ecstasy si restul"
Ma rog, nu stiu daca le-am nimerit ordinea, dar alea-s versurile. Cu Guess Who nu am nimic, melodia nu imi place, dar nici nu o urasc. Mi-e absolut indiferenta. Ceea ce ma enerveaza e ca vad versurile alea pe la toate statusurile, pe messenger sau pe Facebook, fix la tipe de 11-15 ani. Stai...
11-15 ani. Sex. LSD. Ecstasy. SI RESTUL. Imi scapa ceva? Ce se-ntampla?! Mi-e frica.

Back in business

Ouuuh, n-am mai scris aici de secole. Nu stiu cum a venit vorba de blog si m-am gandit sa mai postez din cand in cand, chiar daca la asta se rezuma toate ideile si chestiile pe care le exprim cu ajutorul pixului... well, al tastelor.
Asadar, uite ca e vara, in sfarsit. Cat visam la zilele astea, la momentul asta, la... tot ce inseamna vacanta. La inceput, imi facusem un "plan de bataie", sa-i zicem asa. Vara asta fac x,y,z. Citesc mult, vad filme, merg in X locuri, dorm mai mult si mai echilibrat...
Sa fiu sincera, s-au cam dus planurile. Sa fiu si mai sincera, am realizat ca nu am nevoie de ele. Poate unora li se pare gresit ce tocmai am afirmat, poate unii cred ca un plan este ceea ce trebuie, ceva care sa te... mentina pe linia de plutire. Neaaah! Eu ma simt bine fara niciun plan. Fac numai ce simt pe moment si am impresia ca imi respect planul initial fara sa vreau, cateodata. :))
Am dat o tura pe la mare, pe 12 iunie. Am fost in Vama, am stat vreo 3 zile. O nebunie totala... Nimic nu se compara cu vederea marii dupa un an de zapada si ploaie. Voi merge din nou, la Stufstock cel mai probabil, desi inca nu s-au anuntat trupele, chestie care ma intriga.
Alt lucru misto pe care l-am facut a fost sa alerg dimineata prin parc. O tura de lac. In primele zile am socializat cu predecesorii si rudele moarte ale alarmei ce suna gingas la ora opt dimineata, dar m-am obisnuit.
Astea fiind spuse, relaxare placuta! Nu stiu cui ma adresez, pentru ca probabil nu mai citeste nimeni ce (nu) scriu, dar... asa, preventiv. :)

P-e-ş-t-e

Nu, n-am murit. De trait traiesc, de scris scriu, dar nu aici, din motive mai mult sau mai putin personale. Totusi, hai, prima postare pe anul asta. De sanatate, noroc si altele nu va mai zic, v-au urat altii destule, cat pentru zece ani. Ah, banuiesc ca si pe voi va enerveaza la fel de mult clasicele mesaje luate de pe net de Craciun, nu?

Eh, nici nu prea stiu despre ce as putea scrie. Mi-e teama sa fac o lista cu reguli, ambitii sau dorinte, pentru ca stiu ca as incalca-o cu prima ocazie, deci nu ma mai obosesc. Stiu prea bine ce am de facut. Nu vreau sa ma pierd. Atat. Cu liceul stau bine, chiar foarte bine. Mult mai bine decat ma asteptam. Am trecut printr-o serie de intamplari nasoale, ce-i drept... da' sa nu vorbim despre asta.

Aaaah, ooouuh I'm still aliiiiveee, yeaahhh. (Pearl Jam - Alive)

Si totusi, va doresc un an mai bun... de fapt, faceti-va singuri un an mai bun, ca de voi depinde. :)

E.M.I.L. in Fire

Zilele astea fredonam "Da' vreeei, eeeeeei, da' vrei!" cu Alina prin clasa si ziceam ca ne este dor de Vama. Sambata dimineata mi-am adus aminte de concert.

Am ajuns cu Pep in Fire pe la opt, iar in scurt timp s-a umplut subsolul, am dat si de multi cunoscuti/prieteni, s-a aglomerat barul, a crescut nivelul de energie... In deschidere au cantat Backstage Hero, apoi a fost randul Emililor cu care ne-am obisnuit deja, nu cred ca mai este nevoie de nicio introducere sau prezentare. Au implinit zece ani, s-a lasat cu vanatai in genunchi de la repetatele cazaturi si izbituri de scena, wall of death, pogo, atmosfera specifica si multa voie buna.

Dupa alegerea unui taxi la 2 noapte pe criteri de genul "soferul nu arata ca un violator, hai sa-l luam pe asta", am ajuns acasa. Cum Pep n-avea somn, ne-am uitat (din nou) la Trainspotting.

Hai, inca zece ani! :)

Toleranta? Tolereaza asta!

Ieri aveam o zi buna. Scapasem de o saptamana nasoala, ma gandeam ca urmeaza weekendul... M-a sunat Pep, mi-a zis ca ajunge in vreo jumatate de ora, apoi plecam spre Universitate sa ne intalnim cu restul. Mi-am pus castile in urechi, am plecat frumusel spre statie. Niste creaturi misterioase imi cer sa sune pe cineva, le zic ca n-am minute si dau sa plec mai departe. Eh, frumoasele individe cu ten masliniu m-au inconjurat, mi-au dat un pumn in cap, am ripostat, apoi s-au strans mai multi, mi-au luat telefonul si au fugit ca niste animale proaste.
Acum sa vina cineva si s-o bage pe aia cu toleranta. Abia astept! Aaa, si... cu caldura si dragoste incomensurabila:

Metamorfoza?

I've had a perfectly wonderful evening, but this wasn't it. (Groucho Marx)
Whatever it is, I'm against it. (Groucho Marx)

Vreau sa se intample ceva diferit, cat mai repede. Deschid ochii si stiu deja tot ce urmeaza. Ma ridic, fac aceleasi lucruri banale si ies din casa. Bag castile-n urechi, ma duc spre tramvai. Il pierd mereu, astept altul. Vine un 27 sau un 19, ma imping niste doamne nervoase si grabite, cobor la Dristor si ma duc spre statia lui 135. O astept pe Anca si eventual pe Costin, Irina sau Mihai. In 135, alt puhoi de crestini grabiti si irascibili. Ajungem la Traian, apoi la liceu. Pauze, caterinca, nu stiu ce... eventual o tura prin Antic, Pirati sau orice chestie intunecoasa si cu muzica buna de prin centru. Noaptea teme, un film sau ceva de citit, ganduri de rahat si, eventual, niste somn.
Asa imi trec zilele, in mod jalnic. Ma gandesc ca intr-o zi am sa ma impiedic de o frunza si am sa cad in cap. Sau poate ma va calca vreo masina, in intersectia de la Ramnic. Sau poate nu mi se va intampla nimic si voi continua sa traiesc asa... mda.

I am free of all prejudices. I hate every one equally. (da, tot Groucho Marx)

Ma-ntelegi? Nici eu.

Inainte de toate: nu vreau sa ma plang! Probabil tot asta voi face, dar incerc sa ma abtin. Ghici ce, nu pot! Atunci cand ceva merge rau, ai impresia ca TOTUL e aiurea. Daca ii povestesc chestiile astea cuiva, se uita la mine si tace. Nu stie ce sa-mi spuna. Nu ma ajuta cu nimic. Atunci, prefer sa scriu, chiar daca nimanui nu-i pasa de ce aberez eu aici. Ma ajuta, asa cred...
Cand incepe metamorfoza, n-o iei in serios. Zici ca-ti trece, ca este doar o perioada proasta. E trecerea aia de la soc la tristete, apoi la deprimare, disperare, nervozitate, sictir si, in final, nepasare si racire totala. Ajungi sa nu te mai atinga nimic din ce se intampla in jur, parca te desprinzi de toata lumea si nu mai ai legatura cu absolut nimic. Iti dai seama ca habar n-ai ce vrei, de fapt. Revolta. Bine, dar pentru ce? N-ai idee si asta te seaca. Ai nevoie de o schimbare, tanjesti dupa ceva diferit. Sa se auda un zbang si sa se intample CEVA, la dracu' !
Nu ma ingrijoreaza faptul ca nu ma mai inteleg eu cu mine, asta s-a mai intamplat. Ceea ce ma streseaza este ca simt o oarecare repulsie fata de orice fiinta vie din jurul meu. Ma uit la fiecare persoana de langa mine si imi vine s-o lovesc, s-o ranesc, sa... ii fac ceva rau. Mi se pare ca toti au numai defecte. Da, ii gasesc pe toti defecti si mi-e scarba. Sunt pachet de nervi. Nu eram asa! Nu mai sunt buna. Simt cum mi se ia bunatatea inceeeet, treptat... Ma agat de ea si incerc s-o trag inapoi, dar in final cedez si ii dau drumul. S-o ia cine vrea! Eu nu sunt capabila s-o pastrez.

Jeder tut's auf seine Weise.

They say 'jump', you say 'how high?'.

Vorbeam cu Laura despre idei preconcepute, standardele societatii si alte chestii. Nu suport conceptiile astea cretine. Nu inghit oamenii care se tin prosteste dupa turma. Dimineata, as face ca Amon Goeth in Schindler's List. As iesi frumusel pe balcon, la bustul gol, fumandu-mi tigara (chiar daca nu fumez, da bine in descriere), mi-as lua pusca si as incepe sa trag in ei.
Mi se pare atat de gresit! De ce sa fim toti la fel de prosti? De ce sa nu gandim? De ce sa ne luam dupa majoritate? De ce sa facem tot ce ni se spune? De ce sa nu ripostam daca nu ne convine ceva? De ce sa nu fim NOI cei puternici? De ce sa-i lasam pe altii sa ne faca viata asa cum vor ei?
Si ziceam ca:
Laura: si daca ne-ar auzi cineva acum
Laura: ar zice ca suntem adolescente
Laura: si ca nu stim greutatile vietii
Da, suntem copii. E ceva gresit in a gandi, copil fiind? Poate nu stiu eu ''greutatile vietii'', dar in mod sigur stiu cine vreau sa fiu si cum vreau sa traiesc, ca sa-mi fie bine. Nu vreau sa ma pierd in multime, sa trec neobservata, ca un pion pe-o tabla de sah. Vreau sa fiu regina, nu pion. Momentan, unii ar spune ca sunt un nebun. Mai bine nebun, decat pion.
Eu nu vreau sa ma pierd printre ei. Vreau sa traiesc asa cum simt eu, nu voi lasa pe nimeni altcineva sa simta in locul meu.

P.S.: Imi suna asta in cap de ceva vreme.

Jeg

Ah, what's the difference? I'll die in this sick world of mine...
What the hell am I?
Leper from inside, inside wall of peace,
Dirty and diseased.

Mizerabil.

"Come up with niste solutions, then go to Ueilza!"

Am cea mai nasoala stare posibila, nu pot sa ies deloc din ea, orice as face. Luna asta a fost dubioasa, am trecut brusc prin stari extrem de diferite si m-am... dereglat. Da, incep sa cred ca nu mai am scapare. E ca si cum ai intra intr-o mlastina d-aia scarboasa si jegoasa, stiti voi la ce ma refer. Incerci sa iesi, te zbati, te bagi mai rau... te chinui aiurea, fara rezultat.
Simti nevoia sa te exteriorizezi, incepi sa le povestesti problemele tale de rahat altora. Vorbesti pana ti se usuca gatul, plangi, urli, incerci sa explici cat mai bine, pui suflet in tot ce spui. Ma, si celalalt te asculta, dar ce intelege? Ok, poate intelege, dar nu-i pasa. Sau poate nici macar nu incearca sa priceapa de ce te agiti ca un idiot! Toti iti dau aceleasi solutii cretine, o baga p-aia cu "totul o sa fie bine" si jeguri de genul asta. Sunt incapabili sa te ajute, nici macar tu nu te poti ajuta...
Singura scapare ramane muzica. Nu mai suport linistea, ma apasa ca un... nu stiu, nu-mi arde de comparatii poetice acum. Ma streseaza, asta era ideea. Daca nu zice nimeni nimic, creierul o ia la goana si incepe sa dea pe afara, ca intr-o camera plina cu dulapuri, in care sunt mii de foi cu amintiri si chestii asemanatoare. Imagini si momente care, pe cat te fac de fericit, pe atat te fac sa suferi ca un caine. Si parca atunci cand se lasa linistea si stai singur in camera ta, vine cineva si imprastie foile alea prin toata casa. Ma scoate din minti chestia asta.
Am deviat de la subiect, vorbeam de muzica. Asa de bine este sa stai cu castile in urechi in 311, sa ti se prelinga sunetele alea pana in sange, sa te concentrezi asupra lor si sa uiti de tot... Apoi, eventual, vine vreo cunostinta sa te salute, doar pentru ca "asa da bine", nu ca i-ar face placere sa te vada. In fond, poate si ala este la fel de lipsit de chef ca si tine. Se aseaza langa tine, iti scoti o casca. Vorbeste si tot vorbeste, dar tot nu-l auzi, deci esti nevoit sa iti scoti si cealalta casca. S-a dus dracu' tot momentul tau! Acum iar ti se inunda creierii cu amintiri!
Cica timpul le rezolva pe toate... Ramane de vazut.

Statistici, ca doar ne respectam

Nu stiu ce mi-a venit azi dimineata, sa ma uit la statistici. M-am gandit ca n-am mai scris nimic si mi-a murit blogul. N-am sa-l sterg, n-am sa-l abandonez, probabil voi mai scrie din cand in cand, printre lut, bratari, muzica, si carti (chestii in care m-am refugiat in ultimul timp) si, evident, teste, Mid-uri, proiecte si teme.
Acum, trecand la statistici... Ma citesc oameni din Taiwan!! :)) Asa scrie aici. Cat despre cuvintele cheie:
eisidisi - Pai, eisidisi sa fie!
mai sa fie - Chiar asa.
muzica eisidisi - N-am!
banchet - A fost urat la banchet.
bratari ata - Vrei ?
dreaduri - Daaa!
eisidisi bre - Pai breee, ne jucam aici?
mai sa fie blogspot - Eu!
kiss fm - Nu, iesi afara.
leapsa despre muzica - Serveste-te.

Mai sunt doar doua zile si... Sighisoara, here we come!

Frig, nene!

A venit frigul, ploua incontinuu, s-a pleostit tot, inclusiv cheful meu de... orice. Partea buna este ca vin Craciunul, Sf. Gavril si ziua mea de nastere. Da, caldura in suflet de Craciun, vacanta si... cadouri, mna! Sa va spun si ce vreau sa-mi luati? Ok, pai:
- bocanci
- hanoracul ala din Soul Rebel
- cerceii din Soul Rebel
- bani pentru industrialu' cu care ma chinui de ceva timp, impreuna cu Pep
Atat deocamdata, ma mai gandesc.

Peste doua saptamani plec in Sighisoara, mi-e asa de dor...

Un pic pe langa...

Mai trece un timp, ba trec aproape doi,
De cateva secunde te-ai blocat in ochii tai,
Si te sperii de ce vezi acolo...
Jumatate tu, jumatate nu.

Da, sunt un pic pe langa. Luni e groaznic, se continua la fel, spre joi prind putere, vineri seara deja ma simt ca-n rai, sambata e... ahhh!
Intr-un fel, abia astept sa vina iarna. Craciun, ziua mea, niste vacanta... suna bine. Si totusi, ma simt foarte prost.

Welcome to the jungle!

Aseara am fost la Guns N'Roses. Da, stiu ca nu-i Slash, stiu ca Axl e un nasparliu care a intarziat doua ore, stiu ca nu mai are aceeasi voce si ca nu mai arata la fel de bine. Cu toate astea, am vrut sa merg, sa vad cum iese.
Am asteptat o ora sa se deschida portile, am intrat, fugi fugi fugi, stai la control alte cinci minute, na probleme cu biletele! Rezolva-le la checkpoint, sta-ti-ar inima-n gat! O doamna draguta ne-a cumparat ceva lichide... Multumim doamnei dragute! La fiecare concert dai de oameni d-astia. Apoi, ne-am bagat pe undeva prin al patrulea rand fata de scena si ne-am asezat. Asteptare cam lunga, ce-i drept, la un moment dat aveam nevoie la baie si ne-am facut curaj sa iesim de-acolo. Nu stiu nici acum cum am reusit sa intram din nou, fix in acelasi loc, ba chiar mai in fata, pe al treilea rand, cam p-acolo.
Nu ma asteptam sa cante cover fix dupa Whole Lotta Rosie, a fost foarte fain. Melodiile noi suna destul de dragut live, chiar daca nu ma dau in vant dupa ele. Cele vechi au sunat... diferit, dar au fost ok.

Momente memorabile:
"Fugi, fugi, fugi, UITE UN ADIDAS!"
"Pardon, scuze, aoleu, da-te!"
"Take me hoooomeeee!!!!!"
"Stam ca ultimele animale aici!"

Uite si o poza:

Somebody check my brain

Mda, clasicul "A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva...", stiti voi continuarea. N-are rost sa spun cat de mult imi displace perioada asta, se intelege de la sine. Probabil ca ma voi inchide intr-o stare nasoala si voi ramane acolo ceva vreme. Deocamdata sunt bine, sau cel putin asa-mi place sa cred.
Vreau sa-mi cer scuze pentru tinerii nelinistiti care se tot umfla in pene pe aici, cu comentarii fel de fel. I-am rugat dragut sa se care dracului, aaa adica sa-mi paraseasca spatiul virtual in care am dreptul sa ma exprim fix cum vreau eu si, de asemenea, sa scriu... ghici ce. Tot fix ce vreau eu. Asadar, dragilor, daca nu va convine ce zic sau nu va place de mine, nu va mai pierdeti timpul pretios pe-aici, ca nu v-ajuta cu nimic.
Asa, acum am lamurit-o si pe asta. Vreau sa ma intind iar pe nisip si s-aud Messages to Gods pe fundal.

Vara, mare, d-astea.

M-am intors de la mare, am stat vreo sase zile, cred. Trenul a intarziat doua ore, am stat alte sase ore pe drum, alta jumatate de ora pana-n Vama. Ma rog, a fost foarte mistoc. Valurile mi-au spart capul (pe bune, erau imense), soarele m-a ars...
Am fost si la Stufstock, unde am intampinat tot felul de probleme. Ba ca n-am voie cu sticla, ba ca nu intru cu deodorantul -dupa un "si ce vrei sa fac cu el, sa-l arunc si sa put?!", s-a rezolvat si asta-, ba ca nu stiu ce. Am ajuns acolo cand cantau Implant Pentru Refuz, care au fost foarte tari. Dup-aia m-am mai intalnit cu Andreea/Aiurea, cu o tipa din Cosbuc pe care nu imi amintesc daca am salutat-o sau nu, in fine. La E.M.I.L. m-am bagat in fata, ca aveam chef de ei. Mi-a placut costumul de vaca al lui Barbu:

"Gagicaaa, da-mi un leu, te rog io mult ca nu mai pot!"
"Nu va speriati, nu va panicati! Un leu pentru vodka, va rog... Daca nu-mi dai, m-arunc pe jos!"
"Ai zece mii?"

Don't mess with Santa!

Jumatatea lunii august, copii si parinti prin parc, lume de toate felurile. Fiecare cu treaba lui. Totul monoton, nimic deosebit sau care sa-ti atraga atentia. Stateam frumusel pe o banca si brusc, asa cum vezi in filmele alea super misto, ne-am ridicat si am spus: "Ba, ce-ar fi sa umble pe-aici niste oameni imbracati in Mos Craciun?".
Daca va-ntrebati ce reactii are lumea in situatia de mai sus, va spun eu:
- Fetele, a venit Craciunul?
- Mamiiii, a venit Mosu' mai devreme!
- Sa stiti ca am fost cuminti anul asta...
- Eu astept sa vad ce faceti de Paste!
- Mosuleee, ce tanar esti!

Haw haw.

Dimineata pe racoare

Sambata ne vedem prin Vama, la Stufstock. Mi-e dor de mare, n-am mai fost de ceva vreme.

Ce sa va mai spun, n-am mai scris de ceva vreme, n-am un motiv. Am ratat Punkfest-ul din motive stupide, dar nu-i nimic. M-am departat de toti colegii, am inceput sa ma inteleg cu alte persoane, culmea, din scoala. Mi-am facut si ceva prieteni noi...
Vad ca unii abia asteapta sa-nceapa liceul, sa vada cum e. Stati ma, ca avem destul timp sa vedem... cum e. Ma enerveaza ca singurele subiecte abordabile cu bobocii sunt scoala, admitere, examene, clase, nota de la bilingv. Am vorbit mai mult cu vreo doua-trei persoane, momentan totu-i bine si frumos.
Am incercat sa consolidez unele prietenii, dar n-am nicio sansa, asa ca am lasat-o moarta. Majoritatea ex-prietenilor incep sa se schimbe, sa se transforme in domnisoare si domnisori. Eu sunt tot aia, ma-ntreb daca o sa port si eu tocuri si daca o sa arat ca o domnisoara.