Toleranta? Tolereaza asta!

Ieri aveam o zi buna. Scapasem de o saptamana nasoala, ma gandeam ca urmeaza weekendul... M-a sunat Pep, mi-a zis ca ajunge in vreo jumatate de ora, apoi plecam spre Universitate sa ne intalnim cu restul. Mi-am pus castile in urechi, am plecat frumusel spre statie. Niste creaturi misterioase imi cer sa sune pe cineva, le zic ca n-am minute si dau sa plec mai departe. Eh, frumoasele individe cu ten masliniu m-au inconjurat, mi-au dat un pumn in cap, am ripostat, apoi s-au strans mai multi, mi-au luat telefonul si au fugit ca niste animale proaste.
Acum sa vina cineva si s-o bage pe aia cu toleranta. Abia astept! Aaa, si... cu caldura si dragoste incomensurabila:

Metamorfoza?

I've had a perfectly wonderful evening, but this wasn't it. (Groucho Marx)
Whatever it is, I'm against it. (Groucho Marx)

Vreau sa se intample ceva diferit, cat mai repede. Deschid ochii si stiu deja tot ce urmeaza. Ma ridic, fac aceleasi lucruri banale si ies din casa. Bag castile-n urechi, ma duc spre tramvai. Il pierd mereu, astept altul. Vine un 27 sau un 19, ma imping niste doamne nervoase si grabite, cobor la Dristor si ma duc spre statia lui 135. O astept pe Anca si eventual pe Costin, Irina sau Mihai. In 135, alt puhoi de crestini grabiti si irascibili. Ajungem la Traian, apoi la liceu. Pauze, caterinca, nu stiu ce... eventual o tura prin Antic, Pirati sau orice chestie intunecoasa si cu muzica buna de prin centru. Noaptea teme, un film sau ceva de citit, ganduri de rahat si, eventual, niste somn.
Asa imi trec zilele, in mod jalnic. Ma gandesc ca intr-o zi am sa ma impiedic de o frunza si am sa cad in cap. Sau poate ma va calca vreo masina, in intersectia de la Ramnic. Sau poate nu mi se va intampla nimic si voi continua sa traiesc asa... mda.

I am free of all prejudices. I hate every one equally. (da, tot Groucho Marx)

Ma-ntelegi? Nici eu.

Inainte de toate: nu vreau sa ma plang! Probabil tot asta voi face, dar incerc sa ma abtin. Ghici ce, nu pot! Atunci cand ceva merge rau, ai impresia ca TOTUL e aiurea. Daca ii povestesc chestiile astea cuiva, se uita la mine si tace. Nu stie ce sa-mi spuna. Nu ma ajuta cu nimic. Atunci, prefer sa scriu, chiar daca nimanui nu-i pasa de ce aberez eu aici. Ma ajuta, asa cred...
Cand incepe metamorfoza, n-o iei in serios. Zici ca-ti trece, ca este doar o perioada proasta. E trecerea aia de la soc la tristete, apoi la deprimare, disperare, nervozitate, sictir si, in final, nepasare si racire totala. Ajungi sa nu te mai atinga nimic din ce se intampla in jur, parca te desprinzi de toata lumea si nu mai ai legatura cu absolut nimic. Iti dai seama ca habar n-ai ce vrei, de fapt. Revolta. Bine, dar pentru ce? N-ai idee si asta te seaca. Ai nevoie de o schimbare, tanjesti dupa ceva diferit. Sa se auda un zbang si sa se intample CEVA, la dracu' !
Nu ma ingrijoreaza faptul ca nu ma mai inteleg eu cu mine, asta s-a mai intamplat. Ceea ce ma streseaza este ca simt o oarecare repulsie fata de orice fiinta vie din jurul meu. Ma uit la fiecare persoana de langa mine si imi vine s-o lovesc, s-o ranesc, sa... ii fac ceva rau. Mi se pare ca toti au numai defecte. Da, ii gasesc pe toti defecti si mi-e scarba. Sunt pachet de nervi. Nu eram asa! Nu mai sunt buna. Simt cum mi se ia bunatatea inceeeet, treptat... Ma agat de ea si incerc s-o trag inapoi, dar in final cedez si ii dau drumul. S-o ia cine vrea! Eu nu sunt capabila s-o pastrez.

Jeder tut's auf seine Weise.

They say 'jump', you say 'how high?'.

Vorbeam cu Laura despre idei preconcepute, standardele societatii si alte chestii. Nu suport conceptiile astea cretine. Nu inghit oamenii care se tin prosteste dupa turma. Dimineata, as face ca Amon Goeth in Schindler's List. As iesi frumusel pe balcon, la bustul gol, fumandu-mi tigara (chiar daca nu fumez, da bine in descriere), mi-as lua pusca si as incepe sa trag in ei.
Mi se pare atat de gresit! De ce sa fim toti la fel de prosti? De ce sa nu gandim? De ce sa ne luam dupa majoritate? De ce sa facem tot ce ni se spune? De ce sa nu ripostam daca nu ne convine ceva? De ce sa nu fim NOI cei puternici? De ce sa-i lasam pe altii sa ne faca viata asa cum vor ei?
Si ziceam ca:
Laura: si daca ne-ar auzi cineva acum
Laura: ar zice ca suntem adolescente
Laura: si ca nu stim greutatile vietii
Da, suntem copii. E ceva gresit in a gandi, copil fiind? Poate nu stiu eu ''greutatile vietii'', dar in mod sigur stiu cine vreau sa fiu si cum vreau sa traiesc, ca sa-mi fie bine. Nu vreau sa ma pierd in multime, sa trec neobservata, ca un pion pe-o tabla de sah. Vreau sa fiu regina, nu pion. Momentan, unii ar spune ca sunt un nebun. Mai bine nebun, decat pion.
Eu nu vreau sa ma pierd printre ei. Vreau sa traiesc asa cum simt eu, nu voi lasa pe nimeni altcineva sa simta in locul meu.

P.S.: Imi suna asta in cap de ceva vreme.