Am cea mai nasoala stare posibila, nu pot sa ies deloc din ea, orice as face. Luna asta a fost dubioasa, am trecut brusc prin stari extrem de diferite si m-am... dereglat. Da, incep sa cred ca nu mai am scapare. E ca si cum ai intra intr-o mlastina d-aia scarboasa si jegoasa, stiti voi la ce ma refer. Incerci sa iesi, te zbati, te bagi mai rau... te chinui aiurea, fara rezultat.
Simti nevoia sa te exteriorizezi, incepi sa le povestesti problemele tale de rahat altora. Vorbesti pana ti se usuca gatul, plangi, urli, incerci sa explici cat mai bine, pui suflet in tot ce spui. Ma, si celalalt te asculta, dar ce intelege? Ok, poate intelege, dar nu-i pasa. Sau poate nici macar nu incearca sa priceapa de ce te agiti ca un idiot! Toti iti dau aceleasi solutii cretine, o baga p-aia cu "totul o sa fie bine" si jeguri de genul asta. Sunt incapabili sa te ajute, nici macar tu nu te poti ajuta...
Singura scapare ramane muzica. Nu mai suport linistea, ma apasa ca un... nu stiu, nu-mi arde de comparatii poetice acum. Ma streseaza, asta era ideea. Daca nu zice nimeni nimic, creierul o ia la goana si incepe sa dea pe afara, ca intr-o camera plina cu dulapuri, in care sunt mii de foi cu amintiri si chestii asemanatoare. Imagini si momente care, pe cat te fac de fericit, pe atat te fac sa suferi ca un caine. Si parca atunci cand se lasa linistea si stai singur in camera ta, vine cineva si imprastie foile alea prin toata casa. Ma scoate din minti chestia asta.
Am deviat de la subiect, vorbeam de muzica. Asa de bine este sa stai cu castile in urechi in 311, sa ti se prelinga sunetele alea pana in sange, sa te concentrezi asupra lor si sa uiti de tot... Apoi, eventual, vine vreo cunostinta sa te salute, doar pentru ca "asa da bine", nu ca i-ar face placere sa te vada. In fond, poate si ala este la fel de lipsit de chef ca si tine. Se aseaza langa tine, iti scoti o casca. Vorbeste si tot vorbeste, dar tot nu-l auzi, deci esti nevoit sa iti scoti si cealalta casca. S-a dus dracu' tot momentul tau! Acum iar ti se inunda creierii cu amintiri!
Cica timpul le rezolva pe toate... Ramane de vazut.
No comments:
Post a Comment